Localitatea Saschiz se rivaliza cu Sighisoara. Saschiz era şi sediu de decanat (casa pentru adunarea canonicilor), ca urmare a faptului că împrejurimile Saschizului a fost prima zonă colonizată de saşi, formând ulterior aşa-numitul Scaun-de-Sus. Localitatea Saschiz (cunoscută în limba română și sub denumirile alternative Saschizd, Chizd) a fost populată de secui până la sfârșitul secolului al XIII-lea, când a devenit o localitate populată preponderent de sași, sub denumirea de Kaissdit (cunoscută în limba germană și sub denumirile alternative Hünenburg, Hujnerschburg, Keisd, Kaisd, Keißd, Kaißd [in Weinland, Königsboden], iar în dialectul săsesc Keist, Kaest). In Saschiz mai existau alte șase biserici, motiv pentru care orașul mai era cunoscut sub denumirea neoficială de Siebenkirchen (șapte biserici). Mai există astăzi urme a patru din ele.
Biserica fortificata a fost ridicata in anul 1493 pe urmele unei vechi bazilici romane in onoarea Regelui Stefan I al Ungariei.Biserica masivă, construită din piatră de carieră, în stil gotic, este de tip sală, întărită cu 22 de contraforturi. Sala este foarte lată și lungă, iar corul este închis pe trei laturi. În 1496 a fost terminat corul bisericii, iar în 1525 toate lucrările au fost terminate. Un nivel de apărare a fost construit din cărămidă deasupra sălii și a corului, în mod similar fiind ridicate deasupra bolții stelate a sacristiei încă două niveluri. Biserica are trei portaluri[3] cu ambrazuri terminate în arc frânt. Prin vestul bisericii se află două turnulețe din cărămidă prin care se face accesul în interior. Prin intermediul unor arcade late care sunt sprijinite pe retragerile contraforturilor este susținut parapetul etajului de apărare care mascheză gurile de turnare. Deasupra tuturor se ridică doi pereți de grosime mică care au rol în diminuarea pătrunderii proiectilelor aruncate din exterior. Pereții au prevăzute metereze la care se poate ajunge printr-un coridor din lemn. Înglobat în sistemul defensiv este și turnul sacristiei care se regăsește sub acelaș acoperiș al bisericii și care se ridică deasupra etajului de apărare cu 16 metri.
Relativ recent, în secolul al XIX-lea atât bolta navei cât și bolta corului au fost modificate înlocuindu-se bolțile semicilindrice cu penetrații. Ferestrele bisericii sunt în stil gotic târziu prezentând vederii muluri[4] traforate precum și fragmente din rondele de sticlă înglobate într-o rețea de plasă din plumb. Odinioară, orga se afla deasupra altarului. În secolul al XVIII-lea, aceasta a fost relocată într-o tribună pe latura vestică, special construită.
Turnul de aparare are un aspect masiv și are prevăzute niveluri cu guri de tragere. El a fost construit la o distanță de circa 10 metri de sacristie. Ultimele caturi sunt ridicate din cărămidă, celelalte fiind din piatră. Transformarea sa în clopotniță s-a realizat o dată cu construirea turnului cu ceas din Sighișoara, în anul 1677 de catre un mester tirolez. După puțin timp de la transformare a avut loc un incendiu care l-a distrus aproape în întregime. In aprilie 1714, un incendiu devastator a distrus cea mai mare parte a clădirilor din Saschiz, ocazie cu care s-au topit și cele trei clopote ale turnului cu ceas. Aspectul pe care-l are astăzi se datorează refacerii sale din anul 1832. Pe lângă rolul de turn de apărare, acesta avea și rol de clopotniță și de măsurare a timpului, prin ceasul pictat sub coama acoperișului și prin statuia de in lemn (numită Bogdan) care bătea fiecare sfert de oră. In acest moment turnul este in reparatii.
Cetatea Țărănească, ruinele cetatii se afla însă într-o stare avansată de degradare. Ele sunt vizibile pe dealul aflat la 1km ce biserică.Construită în sec.al XIV-lea, a fost ridicată în scopul protejării de invadatori a locuitorilor de aici și din localitățile vecine. Potrivit istoricilor, cetatea a fost ridicată pe ruinele unei foste fortificații romane și avea rolul de a păzi drumul dintre Rupea și Sighișoara. Patru turnuri de colț și două de poartă au fost inserate în zidul de incintă, ce are aproximativ 7-9 m înălțime.
Acoperișul construcției era într-o singură pantă, iar gurile de tragere erau prevăzute cu grinzi din lemn care puteau fi rotite, pentru a îmbunătăți tragerile. În curtea cetății existau 2 iazuri și o fântână ce ajungea la adâncimea de 60-70m, despre care se spune că este o cale de legătură între cetate și centrul localității.
Comentarii