Cetatea Sighisoara

Construita în secolul XII de coloniștii sași sub denumirea latină Castrum Sex. In anul 1280 a fost consolidata ca si cetate. În secolul al XIV-lea sub cetate s-au stabilit mestesugari organizati în bresle puternice, care au ridicat în jurul cetății un zid de apărare din piatră, lung de 930 metri și înalt de 4 metri.În secolul al XV lea, zidul a fost supraînalțat cu 3-4 metri, iar în următorii 200 de ani, înălțimea zidului pe alocuri atingea și 15 metri. Au fost ridicate 14 turnuri, care poartă numele breslelor care le-au ridicat.
Localitatea s-a dezvoltat in defavoarea localitatii Saschiz. Orasul a crescut pe doua niveluri, fiecare cu fortificatiile proprii. Orasul de Sus, construit pe o terasa inaltea deasupra raului Tarnava Mare inconjurat complet de ziduri si turnuri si orasul de jos protejat de frontul de case si turnuri-porti ridicate in mijlocul principalelor drumuri de acces. Cetatea a fost locuita fara intrerupere pana in ziua de azi.

Turnul cu ceas (poza2) cel mai mare turn al Sighișoarei, cu cei 64 m ai săi datează din secolul XIV. Zidurile sale groase de 2,3 m au oferit siguranța necesară depozitelor de muniții, arhivei și trezoreriei orașului. Intrarea în cetate prin Turnul cu ceas era bine fortificată și aparată de trei porți.
La etajul trei se văd consolele, care ies din perete cu cca 3 m, intărind impresia de forțăreață a turnului. Etajul cinci al turnului este retras în interior cu 1,40 m, și este înconjurat de un balcon deschis. Deasupra galeriei se văd patru turnulețe care au simbolizat că orașul avea drept de judecată. Acoperișul înalt de 34 m, acoperit cu țiglă smălțuită se continuă cu două cupole, un mic glob de aur, și un stâlp meteorologic, în vârful căruia se află un cocoș, ce se rotește în bătaia vântului. Dacă îl văd cu fața spre apus, sighișorenii știu că va ploua.
Mecanismul de ceas, realizat inițial din lemn, după marele incendiu din 1676 a fost înlocuit cu unul metalic. În 1677 a fost renovat turnul, și au apărut și grupurile de statuete din lemn. Figurinele de 0,80 m, spre orașul de jos reprezintă simboluri ale zilelor săptămânii, iar spre cetate, pacea, justiția și dreptatea.
În dreapta, un toboșar bate sferturile de oră, zeița dreptății apare cu balanța în mână, iar zeița justiției, legată la ochi și cu sabia ridicată. Două figurine vestesc ziua și noaptea.
Până în anul 1556, la primul etaj a funcționat primăria orașului. Din 1899 turnul adăpostește Muzeul de Istorie.

Turnul Tăbăcarilor(poza3) ridicat în jurul secolelor XIII - XIV se află în partea sud-vestică a cetății. Este un turn modest față de vecinul său, Turnul Cositorarilor de care este legat prin Galeria Arcașilor.
Are plan pătrat, cu dimensiuni reduse, acoperiș înclinat întro singură direcție, și în perete se pot observa guri de tragere. A fost construit cu scopul de a asigura apărarea curții interioare a Turnului cu Ceas.

Turnul Croitorilor(poza4) construit în secolul XIV este situat în partea opusă Turnului cu ceas și străjuiește a doua poartă de acces în cetate.Inițial, cele două turnuri aveau, aceiași formă, însă în timpul marelui incendiu, pulberăria depozitată în Turnul croitorilor a explodat și a distrus în mare măsură turnul. Bolta porții dinspre nord s-a prăbușit și a fost zidită, în forma inițială, în 1935. Cele două ganguri carosabile ce străpung parterul turnului se puteau închide din ambele părți cu grilaje de fier. Partea superioară este prevăzută cu goluri de tragere și guri de aruncare.

Turnul Fierarilor(poza5) din spatele Bisericii Mănăstirii a fost ridicat în 1631 pe temeliile vechiului Turn al barbierilor.
Masiv și scund văzut din cetate, dar impunător văzut din afara zidului, are consolele, guri de păcura și goluri de tragere, care îi conferă o decorație aparte. Etajul de sus a adăpostit remiza de pompieri.

Turnul Cojocarilor(poza6) sau Turnul Blănarilor de pe partea vestică a zidului înconjurător este unul dintre cele două turnuri de apărare a porții Törle, unde pe vremuri, în fiecare seară se făcea împărțirea turmelor.
A fost construit probabil la în secolul XV, și apărat de breasla cojocarilor. Incendiul din 1676 care a devastat aproape jumătate din localitate, a distrus și turnul, care a fost reparat, supraânălțat și a căpătat această formă. Este un turn cu bază pătrată și 4 etaje. Ultimul etaj iese în consolă, și se pot observa guri de păcură.

Turnul Cismarilor(poza7) se află la capătul de nord al zidului cetății. Datează din 1521, și a fost fortificat în 1603. În 1606 turmul îngrijit de breasla cismarilor a fost parțial distrus, dar a fost reconstruit în 1650.
În timpul incendiului din 1676 a fost distrus și reclădit în forma actuală în 1681. În fața turnului a existat și un bastion de artileria, care a fost demolat în 1648.
Cel mai scund dintre toate turnurile această construcție are un plan haxagonal, iar pe partea sudică a acoperișului are un turnuleț de pază. Turnul astăzi găzduiește redacția Jurnalului de Sighișoara și stația locală de radio, Radio Son Sighișoara.

Turnul Măcelarilor(poza8) construit în a doua jumătate a secolului XV, se află pe partea vestică a zidului înconjurător este unul dintre cele două turnuri de apărare a porții Törle, unde pe vremuri, în fiecare seară se făcea împărțirea turmelor.În fața sa a fost construit un bastion. Poziționat la poalele celei mai abrupte porțiuni ale dealului, a avut rol de apărare dinspre SV și NV al cetății. Prin forma sa hexagonală a avut câmp de tragere în toate direcțiile.

Turnul Frânghierilor (poza9) contemporan cu primele ziduri ale cetății, distrus de invazia tătară (1241) și reconstruit în 1350, a fost reparat în secolul XVI. Este unul din putinele turnuri neatinse de incendiul din 1676.
Turnul Frânghierilor este singurul locuit din cele 9 turnuri păstrate. Astăzi este locuința paznicului bisericii cimitirului. Din fața turnului avem o priveliște frumoasă asupra orașului de jos.

Turnul Cositorarilor(poza10) împreună cu Turnul cu ceas domină partea de jos a orașului. A fost ridicat odată cu zidul, și a suferit mult din cauza cutremurelor și a incendiilor, în urma cărora a fost mereu refăcut. În 1583 a avut loc cea mai importantă reconstruire.
Acum are o înălțime de 25 m, bază dreptunghiulară, trunchi de forma pentagonală, urmat de ultimul etaj octogonal, și un acoperiș hexagonal cu laturi inegale. Ultimul etaj, este lărgit pe console, are guri de aruncare și deschizături pentru arhebuze și puști. În fața turnului se află cel mai bine păstrat bastion.

Turnuri care nu mai sunt:
    Turnul Țesătorilor: dărâmat în 1858, când pietrele sale s-au transformat în pavaj pentru Cetate.
    Turnul Giuvaergiilor/Aurarilor: prin 1809 a fost incendiat de un trăsnet, resturile arse au fost dărâmate complet; pe fundația lui s-a construit o sală de gimnastică, iar în 1936 s-a transformat în capelă pentru cimitir.
    Turnul Pescarilor: se afla pe malul Târnavei, astăzi există doar pe macheta din Muzeul Turnului cu Ceas.
    Turnul Lăcătușilor și Dogarilor: situate cândva între Turnurile Cizmarilor și Fierarilor.
    Turnul Barbierilor:  a fost construit peste el turnul fierarilor

Scara acoperită sau Scara școlarilor (poza11); cu 300 de trepte a fost construită în anul 1642. A fost acoperită pentru protejarea copiilor, care urmau această cale spre liceului J. Haltrich. În urma modificărilor din 1849, au rămas doar 175 de trepte.

Biserica din deal (poza12): Construcția au fost începută în 1345, modificată în 1429 și după finisările interioare a ajuns la o formă finală în 1506. A fost reparată după fiecare stricăciune creată de fenomene naturale, sau atacuri. Deținătoarea Marelui Premiu Europa Nostra, acordat pentru restaurarea și consolidarea structurală și a premiului UE pentru patrimoniu, Biserica din deal a ajuns la actuala formă în decursul a mai multe secole. Construcția au fost începută în 1345, modificată în 1429 și după finisările interioare a ajuns la o formă finală în 1506. A fost reparată după fiecare stricăciune creată de fenomene naturale, sau atacuri.Biserica are o lungime de 53 m. Turnul-clopotniță, înclinată spre sud, atinge 42 m și are guri de tragere și de aruncare. Navele laterale au fost zidite prin alăturare, nava nordică are o înălțime de 5,2 m, iar cea sudică de 3 m. Pe contraforturile masive ce încadrează nava principală se află patru statuete executate în piatră pe la 1450. Interiorul bisericii te uimește cu volumului său înalt, cu stâlpii octogonali, care se răsfiră în nervurile boltei, ferestrele înalte și înguste, steagurile breslelor și statuile în mărime naturală.
Se regăsesc aici cristelnițe, pietre funerare și altarele aduse din alte locații părăsite de credincioși, cum sunt Cund, Șaeș și Beia, dar chiar și altarul vechi de la Biserica mănăstirii din Sighișoara. Sub biserică se află o criptă cu morminte din sec. XVI-XVIII.

Biserica Mănăstirii(poza13) se află în vecinătatea Turnului cu ceas și a aparținut Mănăstirii dominicane construită în secolul XIII și demolată la sfârșitul secolului XIX. În locul ei a fost construit Consiliului Municipal. Din fosta mănăstire se mai conservă doar un coridor pe latura nordică. Forma actuală a bisericii datează din anul 1677. Lăcașul, construit în stil gotic are trei nave de înăltimi egale. Dimensiunile bisericii ating 44,5 m lungime și 12,6 m lățime.
Interiorul ei adăpostește o cristelniță de bronz din 1440, realizată de meșterul Iacob, și un toc de ușă, sculptat în 1570 de pietrarul Toma. Altarul și orga baroc au fost sculptate de Johann West și pictate de Jeremias Stranovius. Orga este folosită și astăzi la numeroasele concerte.Picturile interioare au fost interzise, după adoptarea Reformei. Așadar lăcașul a fost impodobit cu strane și balcoane bogat decorate cu sculpturi și covoare orientale. 35 de asemenea covoare de mare valoare artistică din secolele XVI și XVII formează zestrea și podoaba bisericii evanghelice.

Casa Vlad Dracul (poza14): se presupune ca s-a născut Vlad Țepes, numit Dracula. Fiul voievodului Țării Românești Vlad Dracu a fost renumit pentru pedepsele exemplare aplicate adversarilor săi, de unde s-a născut și legenda Dracula. Vlad Țepeș zis Dracula s-a născut în anul 1431.După toate probabilitățile Vlad aici a trăit până la vârsta de 4 ani, fiindcă tatăl său a locuit între anii 1431-1436 în orașul-cetate Sighișoara. În prezent în casă funcționează un bar și un restaurant.