Treceți la conținutul principal

Cetatea Trascăului (Colțesti sau Torockóvár)

Cetatea Coltesti se afla in judetul Alba, la 5km de comuna Rimetea, respectiv 60km fata de Cluj-Napoca.
Cetatea Coltesti sau a Trascaului a fost ridicata în jurul anilor 1296 pe o stancă la 705 m altitudine de catre familia Torockai respectiv de vice-voievodul Transilvaniei, Thorotzkay Illés ca cetate locuibila și de refugiu, in apropiere de comunitatea secuiască de mineri de la Rimetea. Pe partea vestică se mai pastrează donjonul din secolul al XIV-lea (din cele 2 existente pentru 2 ramuri ale familiei) si un corp intermediar amenajat ca locuinta-palat și o barbacana care proteja intrarea.
In anul 1470, regele Matei Corvin a confiscat cetatea si a dat-o voievodului Transilvaniei iar in anul 1510, cetatea a revenit familiilor nobiliare din localitatea Trascau
A fost asediata si devastată în 1514 de rasculati în vremea lui Gheorghe Doja si distrusa cu tunurile de austrieci la 1703 din cauza impotrivirii familiei anexarii Transilvaniei de catre Imperiul Habsurgic.
In apropiere, pe dealul Rimet a fost construita o fortificatie identica din care azi mai există doar cateva urme avand același scop de supraveghere si aparare a populatiei din zona si a caii comerciale care traverseaza valea, de atacurile migratorilor.
De asemenea, intre cele doua ar exista un tunel, care, conform legendei, avea o a treia intrare, la mijlocul distantei, in catedrala romano-catolica din Rimetea. Intreaga zona se afla sub tutela contelui Thoroczkay, cunoscut ca mare colecţionar de vinuri si despre care se spune ca avea o pivnita plina cu butoaie de vin nobil. Conform legendei, pivnita respectiva comunica cu tunelul care lega cele doua fortarete.
Pentru a afla legenda pivnitei de vinuri si a fiicelui nobilului, Enikö, va trebui sa convingeti un localnic sa o povestească la ceas de taina.
Obiectivul turistic este inscris pe lista monunmentelor istorice din judetul Alba. Lista a fost elaborata de catre Ministerul Culturii si Patrimoniului National din Romania, in anul 2010.









Comentarii