Cetatea Liteni se afla in judetul Cluj la 3 km de satul Liteni, 30 de km de Cluj (S-V), respectiv 30km fata de Turda (N-V).
Cetatea dateaza probabil din evul mediu timpuriu, fiind atestata din anul 1324 cu numele "Castrul Lita".
Imparatul Sigismund de Luxemburg (1368-1437) a daruit orasului Cluj cetatea iar mai tarziu a impartit mosiile cetatii in trei parti date lui: Janos Jakcs, lui Vana (un judecator) si lui Laszlo (voievod de Beius). Dupa moartea imparatului cetatea a trecut in proprietatea lui Dezsö Losonczi iar dupa anul 1441 in prorpietatea lui Márk Herepei. Ioan de Hunedoara a daruit cetatea lui Klara Csolnokosi, o verisoare a lui Janos Pongracz, un nobil important al Transilvaniei in anul 1456.
Pe urma a avut diversi proprietari: Orsolya Perenyi, Ioan Corvin, Francisc Balasa, Boldizsar Artanhazi Bornemissza, etc.
In urma unui asediu in 1562 cetatea a fost grav avariata ca urmare a exploziei magaziei de pulbere din subteranele cetatii.
Primind cetatea si padurile din vecinatate Janos Geczy in 1569 a reconstruit cetatea si a locuit in ea, urmat de descendentii sai aproape timp de un secol.
Se pare ca a fost abandonata in timpul razboiul Curutilor (1701-1711), razboi condus de Francisc Rákóczi al II-lea, aliat cu haiducul Pintea Viteazu cand in urma unui alt asediu a explodat depozitului in care era praful de pusca din motive care nu se cunosc.
Cetatea a fost condusa si administrata de voievozi din Transilvania sau de comitii de Cluj.
A fost de doua ori capitala a Transilvaniei. Prima data in timpul primei invazii ale mongolilor in 1241 cand aici s-au adapostit administratia comitatului Cluj dar si nobilii care conduceau administratia centrala a principatului.
A doua sa peerioada de glorie a fost in perioada razboiului civil culminat cu inscaunarea lui Matei Corvin.
Cetatea construita la poalele Muntelui Mare, deasupra Vaii Iara in Apuseni era usor de aparat si foarte greu de asediat din cauza pozitiei ferite. Din vaile Apusenilor fortificatia era vizibila doar trin-un singur unghi, de pe paraul Huda, din catunul Porut, comunca Baisoara.
Situata acolo unde Muntii Apuseni se intersecteaza cu Podisul Transilvaniei, aceasta controla alaturi de Cetatea de la Coltesti, Castelul de la Gilau si Cetatea Bologa una dintre principalele artere ale Drumului Sarii.
Cetatea, destul de rau conservata in ziua de azi, a fost construita pe o creasta prapastioasa a carui nucleu a fost un donjon locuinta si palat. Constructia are forma eliptica cu dimensiunile de 22m respectiv 57m.
Accesuk in interiorul cetatii se facea printr-un turn, intr-o incinta cu ziduri crenelate si guri de tragere.
Se spune ca dupa asasinarea regelui Ladislau Cumanul la Diosig, langă Oradea, pe tronul Ungariei este adus Carol Robert de Anjou. El nu putea fi rege oficial fara coroana de aur a Sfantului Stefan I al Ungariei, coroana care ar fi fost ascunsa, ca într-un seif modern, in Cetatea de la Liteni, de catre Ladislau Kán, voievodul Transilvaniei de atunci.
Se pare ca și Iancu de Hunedoara si-a tinut tezaurul sau tot aici.
Pe harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 094), cetatea apare sub numele de „Altes Schloß” (“Vechiul Castel”)
Cetatea Liteni este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod CJ-I-m-A-07090.01).
Legenda cetății:
Legenda spune că fiul castelanului din cetatea Liteni s-a îndrăgostit de fiica judelui clujean. Totusi, atunci cand acesta s-a dus sa ceară mana fetei, parinții acesteia nu au vrut nicidecum sa accepte. Drept urmare, tanarul a rapit-o pe fata si a dus-o in cetatea tatalui sau. Se pare că judele si clujenii care îl sustineau s-au dus nervoși la poarta cetatii pentru a-si rascumpara fata. Castelanul cetatii Liteni l-ar fi întrebat atunci pe jude ce vrea, pentru ca fata sa ramană sotia fiului lui, iar acesta i-ar fi răspuns ca vrea „urechile femeii”. Urechile femeii faceau referire la numele ungurești ale unor sate din apropiere, Alsófüle şi Felsőfüle, traduse în romana drept Urechea de Sus si Urechea de Jos, in timp ce femeia despre care e vorba face referire tot la un sat, Assyonyfalva, tradus ca „satul femeii”. In cele din urma, se pare că judele Clujului ar fi primit toate cele trei sate în schimbul fiicei sale. Satele despre care este vorba se numesc azi Sacel (satul femeii) și Filea de Jos, respectiv de Sus (urechile de jos și de sus), toate trei facand parte din județul Cluj in zilele noastre.
Cetatea dateaza probabil din evul mediu timpuriu, fiind atestata din anul 1324 cu numele "Castrul Lita".
Imparatul Sigismund de Luxemburg (1368-1437) a daruit orasului Cluj cetatea iar mai tarziu a impartit mosiile cetatii in trei parti date lui: Janos Jakcs, lui Vana (un judecator) si lui Laszlo (voievod de Beius). Dupa moartea imparatului cetatea a trecut in proprietatea lui Dezsö Losonczi iar dupa anul 1441 in prorpietatea lui Márk Herepei. Ioan de Hunedoara a daruit cetatea lui Klara Csolnokosi, o verisoare a lui Janos Pongracz, un nobil important al Transilvaniei in anul 1456.
Pe urma a avut diversi proprietari: Orsolya Perenyi, Ioan Corvin, Francisc Balasa, Boldizsar Artanhazi Bornemissza, etc.
In urma unui asediu in 1562 cetatea a fost grav avariata ca urmare a exploziei magaziei de pulbere din subteranele cetatii.
Primind cetatea si padurile din vecinatate Janos Geczy in 1569 a reconstruit cetatea si a locuit in ea, urmat de descendentii sai aproape timp de un secol.
Se pare ca a fost abandonata in timpul razboiul Curutilor (1701-1711), razboi condus de Francisc Rákóczi al II-lea, aliat cu haiducul Pintea Viteazu cand in urma unui alt asediu a explodat depozitului in care era praful de pusca din motive care nu se cunosc.
Cetatea a fost condusa si administrata de voievozi din Transilvania sau de comitii de Cluj.
A fost de doua ori capitala a Transilvaniei. Prima data in timpul primei invazii ale mongolilor in 1241 cand aici s-au adapostit administratia comitatului Cluj dar si nobilii care conduceau administratia centrala a principatului.
A doua sa peerioada de glorie a fost in perioada razboiului civil culminat cu inscaunarea lui Matei Corvin.
Cetatea construita la poalele Muntelui Mare, deasupra Vaii Iara in Apuseni era usor de aparat si foarte greu de asediat din cauza pozitiei ferite. Din vaile Apusenilor fortificatia era vizibila doar trin-un singur unghi, de pe paraul Huda, din catunul Porut, comunca Baisoara.
Situata acolo unde Muntii Apuseni se intersecteaza cu Podisul Transilvaniei, aceasta controla alaturi de Cetatea de la Coltesti, Castelul de la Gilau si Cetatea Bologa una dintre principalele artere ale Drumului Sarii.
Cetatea, destul de rau conservata in ziua de azi, a fost construita pe o creasta prapastioasa a carui nucleu a fost un donjon locuinta si palat. Constructia are forma eliptica cu dimensiunile de 22m respectiv 57m.
Accesuk in interiorul cetatii se facea printr-un turn, intr-o incinta cu ziduri crenelate si guri de tragere.
Se spune ca dupa asasinarea regelui Ladislau Cumanul la Diosig, langă Oradea, pe tronul Ungariei este adus Carol Robert de Anjou. El nu putea fi rege oficial fara coroana de aur a Sfantului Stefan I al Ungariei, coroana care ar fi fost ascunsa, ca într-un seif modern, in Cetatea de la Liteni, de catre Ladislau Kán, voievodul Transilvaniei de atunci.
Se pare ca și Iancu de Hunedoara si-a tinut tezaurul sau tot aici.
Pe harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 094), cetatea apare sub numele de „Altes Schloß” (“Vechiul Castel”)
Cetatea Liteni este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod CJ-I-m-A-07090.01).
Legenda cetății:
Legenda spune că fiul castelanului din cetatea Liteni s-a îndrăgostit de fiica judelui clujean. Totusi, atunci cand acesta s-a dus sa ceară mana fetei, parinții acesteia nu au vrut nicidecum sa accepte. Drept urmare, tanarul a rapit-o pe fata si a dus-o in cetatea tatalui sau. Se pare că judele si clujenii care îl sustineau s-au dus nervoși la poarta cetatii pentru a-si rascumpara fata. Castelanul cetatii Liteni l-ar fi întrebat atunci pe jude ce vrea, pentru ca fata sa ramană sotia fiului lui, iar acesta i-ar fi răspuns ca vrea „urechile femeii”. Urechile femeii faceau referire la numele ungurești ale unor sate din apropiere, Alsófüle şi Felsőfüle, traduse în romana drept Urechea de Sus si Urechea de Jos, in timp ce femeia despre care e vorba face referire tot la un sat, Assyonyfalva, tradus ca „satul femeii”. In cele din urma, se pare că judele Clujului ar fi primit toate cele trei sate în schimbul fiicei sale. Satele despre care este vorba se numesc azi Sacel (satul femeii) și Filea de Jos, respectiv de Sus (urechile de jos și de sus), toate trei facand parte din județul Cluj in zilele noastre.
Comentarii