Treceți la conținutul principal

Prejmer

Prejmer
Constructia initiala dateaza din 1212-1213. Este cea mai intinsa si impunatoare biserica fortificata din sud-estul Europei, detinand trei stele Michelin, cu alte cuvinte cea mai inalta distinctie pentru o cladire din tara noastra. ”Printre izvoare” insemna numele localitãţii propriu-zise, in 1211, regele Ungariei, Andrei al II-lea, trimite un document teutonilor in care este menţionat raul Tarlung, langa care va fi stabilita localitatea Prejmer (Tartlau).
Teutonii primesc dreptul de a se stabili aici, punandu-si în practica tehnica si talentul pentru a ridica o biserica deosebita, în stilul gotic burgund pe care il regãsim şi la biserica cistercienilor de la Carta.
In 1240 regele Bela al IV-lea cedeazã biserica manastirii Citeaux din Bourgogne, abatia-mama a ordinului cistercian, spre folosul intregului ordin. Denumirea de “Prasmar” apare prima datã într-un document datat în 1360. Probabil de departe cel mai important izvor care se ocupa de istoria acestui minunat colţ medieval etse lucrarea cronicarului prejmerean Thomas Tartler, preot al parohiei, lucrare intitulatã “Tartlauer Chronic”.
Impozantul monument, dedicat hramului "Sfanta Cruce" se remarca prin planul de cruce greaca, unic in Transilvania si observabil la unele biserici din nordul Germaniei. Un turn octagonal a fost ridicat pe careu, iar absida principala a fost flancata cu cape laterale si bolţi ogivale. Alte elemente caracteristice goticului burgund sunt cornisele pe console cu crosete si ferestrele polilobate. In secolul al XVI-lea aripa vestica este prelungita si acoperita cu bolta in plasa. Aceastã oaza de sfintenie ascunde un preţios obiect, care dateazã din jurul anului 1450. este vorba despre altarul poliptic, cel mai vechi din intreaga Transilvanie, avand ca tema Patimile Domnului si incluzand un triptic cu panou central si voleuri pictate. In pofida iconografiei simple, tonurile de rosu pe fundalul auriu confera o stralucire deosebita.
Incepand cu anul 1427 in jurul bisericii se ridica maiestuoasele ziduri ale cetatii. Cel care decide construirea unor sisteme de aparare în Tara Barsei este Sigismund de Luxemburg. Prima data este pusã la punct o incintã alba înconjuratã de un şant de apa, zidurile cetatii construite în forma de cerc atingand o grosime de 3-4 metri si o înaltime de 12. Se ridica din loc in loc si bastioane, portile sunt de fier, iar accesul se face prin poduri mobile.
Din loc in loc intalnim in ziduri gauri de foc, dar instrumentul cel mai interesant il reprezinta “orga morţii”, un dispozitiv de foc continuu, capabil sa provoace daune insemnate inamicului prin activarea simultana a armelor alaturate. In ziduri sunt amplasate 272 de camere pe 4 nivele, pe timp de pace servind drept camere de provizii, iar pe timp de asediu drept camere de locuit. Numarul de pe uşã era corespondentul casei din localitate, fiecare familie deţinând in cetate o cameaã care se mostenea. La ultimul nivel al zidului exista un drum de rond care uneori ajunge la 4 metri latime. Alt element remarcabil este poarta exterioarã contruitã în 1788, care încã se mai pastreazã si azi.
In 1999, biserica a fost inscrisa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
















Comentarii